Gusturi si mirosuri de mult... apuse

Dupa o vizita de week-end in Carrefour m-am ales cu o gaura in buget de vreo 200 de Ron si....un baton de salam de Sibiu. O sa va intrebati de ce. Pai, in primul rand pentru ca era la oferta, la juma' de pret, si, in al doilea rand, pentru ca imi era dor sa mananc salamul copilariei mele. Cu alte cuvinte, m-a lovit nostalgia....salamului. Salamul de care va vorbesc este produs de o firma care nu prea are legatura cu Sibiul, dar, ma rog, sotul meu m-a linistit si mi-a spus ca probabil astia aveau doar sediul social in alta parte decat orasul in care se producea pe vremuri salamul de Sibiu. Asa ca, cu avant pioneresc, imi fabric un sandwich cu cascal si salam. Musc, mestec si ....nimic. Am senzatia ca m-am pacalit. Salamul de Sibiu nu este salam de Sibiu. Poate m-am inselat. Mai musc o data, mai mestec inca o data si iar nimic. Nicio amintire, nicio senzatie cunoscuta, doar salam tare si unsuros. Ce mama lu' proces verbal este asta? Unde o fi salamul de Sibiu pe care mi-l aminteam eu? Cer pareri care implica degustari. Pana una alta salamul de Carrefour zace de vreo saptamana in frigider.