Facebook iartă și nu uită! Niciodată!

Nu ai Facebook, nu exiști! Câtă tristețe în această propoziție pe care am auzit-o nu de zeci de ori, de sute de ori, din gura unor oameni de la care nu mă așteptam să vadă lucrurile așa. Și totuși... Am o veste dragilor! Există viață și fără Facebook! Și este chiar mișto! Știți câte lucruri importante, interesante, amuzante și deosebite veți reuși să faceți după ce vă dezactivați contul de Facebook?! Chiar o să vă puteți întâlni cu voi, cei adevărați și originali. Este clar că nu vă va mai da nimeni like și adore, decât poate cei care sunt alături de voi în viața reală, cea adevărată. Cum? Nu vă ajunge asta? Păi atunci aveți clar o problemă, dar nu are legătură cu Facebook, ci cu interiorul vostru.
Experimentez vreo 60 de zile de viață fără Facebook. Nu-i rău... credeți că a observat cineva, că s-a făcut gaură în cer, cum ar zice prietena mea (da, cea din viața reală, nu de pe Facebook). Ei, cum vi se pare asta?! E nasoală pentru voi, nu-i așa? Dar ce spune despre noi, despre voi, despre toți cei care mâncam Facebook pe pâine? Că suntem singuri printre atâția oameni, că suntem goi pe dinăuntru, că nu ne simțim bine cu noi și, culmea, nici nu ne dăm seama.
Un singur om a sesizat absența mea de pe Facebook, iar pe acesta l-am cunoscut pe Facebook și am făcut niște chestii minunate pentru copiii nevăzători. Nu îmi era prieten vechi, nu mă cunoaște personal, nu avea nici un interes și, totuși... s-a creat prin rețeaua asta o relație de prietenie total dezinteresată. Și pentru că era clar îngrijorat de dispariția mea feisbucistă, mi-a scris o scrisoare. Ei, nu din aceea pe hârtie că dura o lună să-mi parvină cu Poșta Română, dar mi-a transmis-o online. Și uite așa, am reluat legătura. Dovadă că cine vrea cu adevărat să mențină o relație, găsește o soluție întotdeauna. Nu e nevoie să vă puneți fotografii cu cât de fericiți sunteți voi acasă, pe stradă, la cafea. Sau să vă dați check-in la munte și la mare ori prin străinătățuri. Doar fiți fericiți cu voi, dacă puteți! Dacă nu, Facebook-ul vă iartă și nu vă uită contul! Niciodată!

Nemultumitii si tara noastra cea de toate zilele

Nemultumitii sunt peste tot in jurul meu - in familie, pe strada, la munca, in sport, la magazin, in trafic, la ghiseu, la televizor, pe Facebook.
Am devenit, de-a lungul timpului si eu o nemultumita, fara ca macar sa-mi dau seama.Rutina zilnica imi provoca nemultumire, casa ma nemultumea, munca pe care o faceam imi aducea nemultumire, mancarea pe care o cumparam la fel, oamenii ma nemultumeau. Si, la un moment dat, se face un declic. Timpul parca se opreste in loc si te trezesti. Oooo, se intampla oricum, fie ca vreti, fie ca nu vreti. Cei mai multi nu o constientizeaza, dar delicul este acolo. Din punctul asta exista doua optiuni: duci constientizarea mai departe si ai parte de dureri multe, dar multe, nu asa... sau arunci totul intr-o cutiuta a creierului tau si o iei de la capat in nemultumiri, eviti durerea pana la urmatorul declic.
Eu nu am avut incotro... Cand s-a produs declicul (determinat de altcineva, bineinteles) am trecut prin fazele clasice ale durerii - negare, revolta, acceptare si apoi lupta. Si acum este o lupta, dar macar este una constienta. Si acum ma nemultumesc multe, dar sunt asimilate, procesate si nu ma mai simt asa de pierduta
Dar hai ca am deviat de la subiect.
In ultima perioada, ii observ pe nemultumitii de langa mine. Cu cat ii observ mai mult, cu atat ma incarc negativ mai mult, cu cat intru in contact cu ei mai mult, cu atat sufar mai mult. Nemultumirea suprema este tara in care traim noi romanii. Toate nemultumirile mici s-au adunat intr-o uriasa nemultumire - tara asta e de cacat. Afirmatia asta pare sa fi capatat o valoare de adevar suprem, general acceptat. Pai daca tara e de cacat si pe noi ne nemultumeste asta, hai sa facem ceva! Nu se poate, domne! Au mai incercat si altii inaintea mea si tot de cacat a ramas tara, ba cei care au facut incercarea s-au umplut si ei de... nemultumire. Cu o floare nu se face primavara, ori toti pentru unul si unul pentru toti! Nu, nu si nu, este imposibil sa mai schimbi ceva. Da, este imposibil sa schimbi ceva la altul, altii, alta pentru ca nu schimbi nimic la tine! Cum sa astepti sa schimbi ceva la altul, daca tu nu misti nimic in tine. Misca-te sau mori! Din interior spre exterior! De fapt, daca ai murit la interior, moartea exteriorului vine ca un bonus fatal!