Feriţi-vă de Nea Mihai Meseriaşu!

M-am abţinut prea multă vreme să vorbesc despre diversele anomalii, nu ale societăţii, ci ale oamenilor de care ne lovim zi de zi, dar astăzi, nu ştiu din ce motiv, o picătură a umplut paharul şi l-am vărsat peste ... Nea Mihai Meseriaşu, alias Mozaicar, alias şef de echipă de muncitori. Nu-i ştiu momnetan numele de familie, dar promit să revin special pentru a-i publica numele. Dar să revin la povestea iniţială. De aproape un an, sunt nevoită să mă lovesc de diverşi „meseriaşi“ - fierari-betonişti, faianţari, mozaicari, gropari, zidari, etc, tot ce ţine de construcţii. În mediul acesta al construcţiilor, reparaţiilor, instalaţiilor, acest tărâm al meseriaşilor de pretutindeni, clienţii, deşi plătesc bani grei, sunt un gen de „proştii satului“, asta ca să nu mă exprim mult mai neacademic. Aceşti meseriaşi au senzaţia, fără excepţie, că dacă i-ai chemat să-ţi facă ceva în casă, i-ai chemat pentru că tu, clientul, eşti foooooaarteeeeeeeeeeee prost şi nu ştii să faci nimic. Şi atunci, meseriaşii fac mişto de tine, râd pe la spate şi fac lucrări de doi lei.Îţi strică programul zilnic, te fac să întârzii la muncă, te trimit după materiale să zicem, pe la ora 8 seară, când toate magazinele d eprofil sună stingerea, îşi aduc aminte că mâine e sărbătoare şi nu pot munci, îţi strică materialel, dar zic că nu ei sunt de vină, ci proasta calitate a materialele pe care tu le-ai luat. Dacă ţi se pare că ceva nu a ieşit bine pe undeva, îţi spun că pereţii erau strâmbi şi mai bine de atât nu se poate şi câte şi mai câte.Vă invit pe voi să completaţi căci sunt sigură că v-aţi lovit, măcar o singură dată, de un meseriaş. Nu am să povestesc de toţi meseriaşii cu care m-am confruntat ( şi au fost câţiva) şi cărora le-am înghiţit mizeriile pe motiv de bun simţ, respect - pentru că mai toţi erau de-o vârstă cu părinţii mei, şi jenă că trebuie să atrag atenţia cuiva că nu şi-a făcut treaba bine. Însă Meseriaşul Nea Mihai mi-a pus capac astăzi. Mi-a fost recomandat ca unul care face o treabă excelentă, că a lucrat în străinătate, că e tipicar, etc, etc. A venit omul, a văzut ce este de făcut, i-am arătat inclusiv imperfecţiunile fpăcute de alţi meseriaşi. La final a zis că se bagă să facă treabă, ba mai mult, o să încerce să corecteze ce buliseră unii înaintea lui - gen pereţi strâmbi, pantă de nu ştiu care şi altele. Când veni ziua de lucru, îl văd că vine cu vreo alţi doi meseriaşi pe care îi instruia de zor. Eu mă gândeam că a venit cu forţe sporite să termine treaba mai bine, însă constat că,de fapt, el era şeful ăilalţi subalterni. Nu-i nimic zic, înseamnă că o să iasă treaba bună dacă va sta pe ei toată ziua şi le va da indicaţii. Da' de unde, după vreo 10 minute el pleacă... La sfârşitul primei zile, cei doi mini-meseriaşi terminaseră juma din treaba pe care o aveau de făcut. A doua zi erau pe final. Seara, după ce au plecat, constat că dăduseră o buleală maximă. Ionut pune mâna pe telefon şi-l sună pe Meseriaşul cel mare, adicătelea Nea Mihai Meseriaşu. Îi explică că mozaicul e pus aiurea, că nu a ieşit cum vorbiseră. Nea Mihai îi promite că se rezolvă a doua zi. În următoarea zi, cei doi mini-meseriaşi au reparat, timp de 8 ore, ce stricaseră cu o zi în urmă, dar asta numai după ce Ionuţ le arată, el care nu era de meserie, cum să-şi facă treaba. Zis şi făcut, am trecut şi peste asta. Ne-am gândit că la final va arăta totul bine. Aiurea....Probabil, enervaţi că au fost traşi de urechi pentru treaba de cacao pe care o făcuseră, cei doi mini au dat o bulelală şi mai mare. Enervaţi maxim, le spunem să-şi ia taraba şi să se mute la altă masă. Deşi nu terminaseră ce aveau de făcut, Ionuţ le-a dat o parte din bani, scăzând, evident, daunele, materialul stricat, etc.
Apocalipsa a venit după ce m-am apucat eu să curăţ după ei, adică rosturile pline de adeziv ale mozaicului. Nu vă puteţi închipui câte metode am încercat. cea mai eficientă este să iei bucată cu bucată, cu un soi de cutter special. Am mâinile praf, unghiile s-au dus de mult, iar degetele îmi sunt deja amorţite. Timp de vreo 2 săptămâni am făcut asta, câte două ore în fiecare zi. Am înjurat maxim, m-am calmat şi am luat-o de la capăt până azi, când, repet, nu ştiu de ce, pe ultima sută de metri, m-am enervat îngrozitor. Am pus mâna pe telefon şi L-am rugat, a se reţine, pe acest Nea Mihai Meseriaşu, să vină să cureţe rosturile care mai rămăseseră. Eu preconizam că în vreo 2-3 ore, doi oameni, terminau treaba care mai era de făcut. Ştiţi ce mi-a zis? Că acum sâmbătă, la ora asdta îl anunţ? A se reţine că era ora 10.00. El lucrează sâmbăta până la ora 12.00 şi nu se mai poate acum. Poate săptămâna viitoare... să-mi fac eu timp să fiu acasă ca să trimită el vreo 2 băieţi. Evident că a fost bomboana de pe colivă. I-am promis că nu mă voi lăsa până nu-l voi face vedetă peste tot, că-l voi face de ruşine public, că voi da numărul lui de telefon la mica publicitate cu următorul anunţ: Sunt Nea Mihai Meseriaşu, sunaţi-mă dacă vreţi să vă irosiţi banii degeaba, dacă vreţi mozaic pus super prost. dacă doriţi şi gresie sau faianţă montată de kkt, anunţati-mă. Materialul vi-l stric bonus. Iată nr. meu de telefon: 0722976655. 
P.S. Promit să revin cu numele lui întreg.

De Ziua Copilului, despre sport şi educaţie

Dragi copii, părinţi, bunici, profesori şi antrenori, m-am hotărât să vă scriu pentru că m-am săturat să mă tot lovesc de îndemnuri false despre cum e mai bine să-ţi educi copilul. Majoritatea oamenilor are tendinţa să îndemne copiii în doar două direcţii, complet distincte: fie către sport, fie către şcoală alias educaţie. Din punctul meu de vedere este complet eronat. Sportul nu poate exista fără educaţie, cum nici educaţia de calitate nu se poate face fără sport. Mă lovesc zilnic de tineri şi copii palizi, cu ochii încercănaţi, aduşi de spate, cocoşaţi de atâta stat la calculator sau, dimpotrivă, de unii cu o energie inepuizabilă, mereu în mişcare, cu obrajii în flăcări, dar cu un vocabular de mahala, fără maniere, plini de tupeu nesimţit şi semianalfabeţi. Pe primii lumea îi cataloghează drept tocilari, iar pe ultimii derbedei. Dacă cineva le-ar spune copiilor că trebuie să fie sănătoşi pentru a putea învăţa cu folos şi că sănătatea atât fizică, dar şi psihică se obţin prin combinaţia sport-educaţie, poate că lucrurile ar sta cu totul altfel.

Săptămâna trecută, Vlad s-a întrecut pe sine şi a reuşit să demonstreze că un an întreg a muncit cu folos. A obţinut trofeul Petre Deac la concursul de înot de la Piteşti, pe categoria sa de vârstă. Şi eu şi taică-su am fost foarte mândri de el, iar acum aşteptăm să vedem rezultatele şcolare. Bineînţeles că toată lumea ne-a felicitat şi a urmat replica celebră: „Lăsaţi băiatul în pace, nu-l mai cicăliţi cu atâta şcoală!”. Am auzit îndemnul ăsta de atâtea ori şi am încercat să le explic tuturor în atâtea feluri că nu se poate una fără alta, încât am obosit. Dragii mei, un mare sportiv nu trebuie să ştie să vorbească, să citească, să scrie corect? Nu are nevoie să socotească, să ştie anatomia corpului, să cunoască mai multe despre natură, geografie, istorie, etc? De ce ne vrem sportivii semianalfabeţi? NU găsesc răspuns la această întrebare, oricât m-aş strădui. Sau dimpotrivă... Excelenţele noastre nu trebuie să fie sănătoase din punct de vedere fizic? Cum îşi pot ei îmbunătăţi activitatea creierului, dacă acesta şade într-un corp slăbit, fără vlagă, anemic?

De Ziua Copilului, dar şi în orice altă zi, îndemnaţi-vă copilul să facă mişcare, sport. Înşiraţi-i beneficiile alergării, înotului, jocului cu mingea, gimnasticii etc... Spuneţi-i că în felul acesta creierul lui se va oxigena mai mult şi va putea găsi soluţii strălucite şi rapide la toate problemele cu care se confruntă, să inima lui va fi mai sănătoasă, că trupul lui va fi mai viguros. De asemenea, îndemnaţi-l să citească mai mult, să deseneze, să cânte, chiar dacă nu are voce, să memoreze poezii şi să dezlege rebusuri.

Contrar părerii multora că Vlad este făcut, născut pentru sport, el are şi alte preocupări. Îi plac cărţile, dar îi este lene să le citească, memorează cu uşurinţă poezii, îi place muzica, deşi nu are o voce extraordinară, povesteşte minunat şi îi plac problemele distractive. Aşa că tuturor celor care mă îndeamnă în fiecare zi să o las mai moale cu şcoala, le răspund că eu vreau un copil sănătos, nu geniu, nu sportiv de performanţă. Iar copiii nu pot fi sănătoşi dacă nu au o minte sănătoasă, într-un corp sănătos.

La mulţi ani tuturor copiilor, lui Vlad şi lui Alex în mod special, dar şi acelor copii, sportivi educaţi pe care îi cunosc: Alexia, Andrei, Carla, Alexandra, Alexandru, Sebastian, Ştefan, Răzvan, Karina şi câţi alţii...

Ceva despre fair play în sport

Primul concurs „pe bune“ al lui Vlad, în care a concurat cu copii de vârsta lui trebuia să însemne o experienţă de neuitat. Şi aşa a şi fost, numai că a avut mai multe conotaţii negative decât pozitive. După atâta muncă şi emoţii, Vlad a câştigat locul I la bras (50 m, în bazin descoperit) şi locul III la liber. Numai că s-a întors acasă doar cu diplome căci medaliile şi cupa au fost date de organizatori - Bucharest Sport Club, copiilor care s-au calificat sub el. Motivul o să vi se pară incredibil: nu este din Bucureşti. Concursul se numeşte Cupa Municipală la înot pentru copii de 7-9 ani şi se desfăşoară la Bucureşti şi pe acest principiu au mers şi organizatorii. Premiile trebuie să le primească bucureşttenii. Ce dacă un copil de la Constanţa a scos nişte timpi extraordinari şi s+a calificat printre primii? El nu primeşte decât o hârtie.
Organizatorii şi sponsorii, oricare au fost ei, sper să treacă prin aceleşi stări prin care am trecut eu ca mamă vizavi de dezamăgirea şi „eşecul“ copilului meu - că îmi venea să mă duc până la Bucureşti să mor cu ei de gât. Mi-a trecut, dar nu de tot. Şi mi-a trecut pentru că Vlad mi-a zis că băieţelul de pe locul II care a luat cupa în locul lui a fost foarte supărat că nu a câştigat el proba de bras. Şi când mi-a zis asta Vlad părea mai degrabă trist pentru băieţelul respectiv decât pentru că lui i se făcuse o mare nedreptate.
Ideea este că, cel puţin la acest concurs, fair play-ul sportiv a rămas o simplă vorbă în vânt. De corectitudine nu mai vorbesc. M-am indignat şi mi-a trecut pentru că am experimentat sentimentul de atâtea ori încât m-am învăţat să-l trec repede la capitolul „şi altele“. Stau însă şi mă gândesc dacă este sănătos şi corect ca Vlad să experimenteze aceste sentimente... De aceea m-am hotărât să scriu. Peste tot. Să spun tuturor. Nu cu mânie, nu cu forţa, ci ca un fapt. Poate că dacă se duce vorba, se schimbă ceva. Sper. Continui să sper că se poate schimba ceva cu ... vorba.

Al doilea concurs

Nimic nu-l face pe un părinte mai mândru decât realizările copilului său. Deşi nu-şi dă seama în momentul de faţă, Vlad a reuşit o performanţă pentru vârsta lui - a câştigat un locul 4 şi unul 5 la un concurs internaţional de înot. A fost, din nou, cel mai mic dintre toţi concurenţii şi organizatorii l-au băgat în schemă cu înotători de 8 ani. Dar să nu o mai lungesc atâta... deci, a luat locul 4 la spate, cu timpul de 56.03 şi locul 5 la bras cu timpul de 1.09.84. La freestyle a fost descalificat pentru că a atins culoarul cu mâna. A fost destul de frustrant pentru el că era proba lui favorită, dar asta este. Concursul a avut loc la Luxemburg şi până la concurs a avut ocazia să ajungă şi la Paris, la Disneyland. Vă daţi seama ce încântat a putut fi...Pozele sunt de milioane şi bine că l-a avut pe taică-su cu el că altfel ar fi murit de foame la cât de ruşinos este el.
Urmează în week-end-ul ăsta un alt concurs - al treilea - la Hunedoara, Cupa lui Moş Crăciun, de la care el nu vrea să plece fără măcar o medalie. Dacă nu va reuşi, probabil că-i vom face noi una să nu fie foarte dezamăgit :).

Sunt bogata!!!!

Chiar m-aţi crezut? Ia uitaţi ce mi s-a mai întâmplat.
Ce român nu şi-ar dori, în perioada asta de criză acută sau, mă rog, în orice perioadă, să devină bogat peste noapte? Răspuns: aproape toţi şi eu, de asemenea. Pe premisa aceasta merg şi cei care încearcă să se îmbogăţească, dar pe spinarea naivilor. Şi, din păcate, sunt destui. Săptămâna trecută am primit un email de la un amic din Germania care îmi spunea că trebuie doar să trimit un mesaj tuturor celor pe care îi am în lista de contacte şi voi primi un premiu de la Fundaţia Bill Gates. „Este vorba de un experiment pe care îl face compania Microsoft“, mă lămureşte amicul meu, care nu e orişice fraier în ţara lui de adopţie; este chiar avocat. Scopul „loteriei Microsoft“, căci aşa se cheamă această şmecherie care te poate face milionar (!), era să verifice, vezi Doamne, chiar Bill Gates în persoană, dacă foloseşti aplicaţiile Microsoft. Prietenul din Germania îmi spune chiar că lui i-a venit un premiu de câteva zeci de mii de euro, chiar la câteva zile după ce a trimis mesajul Microsoft.
Cu inima îndoită pe jumătate trimit şi eu mesajul tuturor celor din lista de contacte. Surpriză! Peste doar două zile primesc un email, în limba franceză că am câştigat de la Microsoft 250.000 de euro! Ca să intru în posesia premiului trebuie doar să completez un formular cu datele de identificare pe care să-l trimit juristului Alain Duchet care are un cabinet în Abidjan, Cote D’Ivoire. M-am lămurit, după un schimb de emailuri, că acest stimat domn a fcăut un dosar pentru mine, pe care l-a depus la ei, acolo, la tribunal şi în câteva zile urmează să intru în posesia premiului. Ce trebuie eu să fac? Doar să-i trimit 67 de euro prin Western Union, pe numele secretarei lui. Se pare că suma reprezintă contravaloarea onorariului lui, taxa de timbru fiscal şi alte câteva mici cheltuieli pentru care mi-a trimis un deviz. Jocul s-a oprit la limită, după vreo 5 emailuri în care mă ruga să mă grăbesc, că altfel risc să pierd banii. L-am anunţat că m-am prins care este şmecheria şi brusc nu am mai primit nici un mesaj.
Microsoft habar nu are de asemenea campanii de care se şi dezminte. Microsoft Lottery International este, pe Internet, una dintre cele mai des întâlnite escrocherii de tip loterie. Bill Gates n-a avut vreodată aşa ceva ca obiect de activitate, iar hoţii - pentru că asta sunt cei care trimit mesajele - se folosesc de diverse mărci de prestigiu pentru a câştiga încrederea potenţialelor victime. Din astfel de loterii nu veţi vedea nici un ban vreodată, ba dimpotrivă. Dacă daţi curs invitaţiilor acestor escroci veţi pierde banii sau identitatea, fie amândouă. Ca să le obţină, hoţii vor pretinde că sunt avocaţi, bancheri, oficiali guvernamentali, agenţi secreţi sau agenţi fiscali -orice te-ar putea convinge că sunt persoane respectabile. Dacă reuşesc să-ţi fure datele de identificare le vor folosi ca să deschidă conturi, să contracteze împrumuturi sau să facă achiziţii în numele tău. Furtul de identitate trebuie imediat reclamat autorităţilor, ca şi fraudele electronice.
Potrivit statisticilor, rata arestărilor pentru acest tip de infracţiuni este foarte scăzută. Sunt delicte transnaţionale care se comit prin intermediul unor medii de comunicare ce permit păstrarea anonimatului, ca Internetul sau telefonia celulară pre-paid. Infracţiunea nu poate fi localizată, iar anchetele sunt foarte tehnice în astfel de cazuri, pentru care poliţia e prea puţin specializată.
# Selecţia participanţilor o face computerul, din câteva zeci de mii sau milioane de persoane fizice sau juridice de pe tot globul.
# Se menţionează numele unui agent care se ocupă de procesarea premiului tău.
# Ca parte a unui aşa-zis protocol de securitate ţi se cere să păstrezi secretul asupra informaţiilor privind premiul (numărul biletului câştigător, parola atribuită învingătorului.
# Se invocă faptul că loteria este sponsorizată de Ted Turner (patronul CNN), Bill Gates, Microsoft ori sultanul de Brunei.