Cum sa ne hranim corect si eficient inotatorii

Nu este pentru prima data cand scriu despre alimentatia inotatorilor. De-a lungul timpului m-am lovit de zeci de probleme, care ar trebui particularizate pentru fiecare sportiv inotator in parte. M-am lovit de ziduri formate de antrenori, specialisti in nutritie si fitnes si cate si mai cate. Nu are sens sa reiau povestile despre viziunile obtuze ale specialistilor care nu inteleg ca un inotator trebuie sa se hraneasca altfel decat un culturist sau un atlet. Iata insa un articol detaliat despre eficienta unei alimentatii corecte si eficiente la inotatori. L-am preluat de pe site-ul medicinasportiva.ro si il redau mai jos in totalitate, in speranta ca va folosi cuiva. Recomandarea mea este sa se faca lectura cu pixul si hartia in dreapta, pentru conspect. Sa aveti spor!

RECOMANDARI PRIVIND ALIMENTATIA LA SPORTIVII INOTATORI

 Adaptarea organismului in sensul cresterii performantei biologice, ca rezultat al antrenamentului, se realizeaza in principal nu in cadrul efortului propriu-zis, efortul fiind doar un stimul, ci in timpul perioadei de refacere a organismului, perioada in care acesta devine mai eficient (din punct de vedere aerob sau anaerob), cu conditia ca celulele sale sa beneficieze de absolut toate componentele nutritive necesare repetarii acelui efort.

  Altfel spus, sportivul care urmareste performanta trebuie sa aiba in vedere faptul ca alimentatia, adica suma alimentelor ingerate, nu este acelasi lucru cu nutritia, prin aceasta intelegand ceea ce folosesc in mod efectiv celulele sale. De aceea, este vital sa se inteleaga faptul ca alimentatia sportivului este parte vitala a procesului de antrenament, deoarece el trebuie sa aleaga acei nutrienti care concura la furnizarea unei cantitati sporite de energie, necesara atat antrenamentului propriu-zis cat si refacerii rapide, pentru a sustine eficient efortul sportiv din ziua urmatoare.

  Energia organismului depinde de energia fiecarei celule in parte; o celula sanatoasa, pentru a-si indeplini toate functiile si a furniza energie (in mod particular unui organism sanatos, cum e cel al sportivului care urmareste o eficientizare suplimentara), are nevoie de alimente care sa-i furnizeze absolut toti nutrientii necesari bunei functionari: apa, carbohidrati, proteine, lipide si steroli, vitamine, minerale si enzime.

  Fundamentul performantei este reprezentat de aceste “caramizi de constructie”, care trebuie sa fie de cea mai inalta calitate, mai ales ca vorbim despre miliarde de celule cu inalta specializare care asteapta zilnic aceste materii prime pentru a-si indeplini automat propria activitate. Unica responsabilitate a sportivului este aceea de a-si compune un regim alimentar inteligent, astfel incat sa nu existe carente nutritionale, deoarece efectele pe termen scurt ale acestor carente sunt foarte evidente (de exemplu scaderea nivelului de energie la sportivii cu deficit de fier sau vitamina B, sau cu deficit de acizi grasi esentiali ceea ce nu permite absorbtia vitaminelor si mineralelor la nivelul membranei celulare din cauza lipsei de permeabilitate a acesteia), iar pe termen lung, o nutritie deficitara duce la imbatranire precoce sau la instalarea bolilor degenerative.

  Pricipalele surse de energie ale sportivului sunt, in ordinea importantei lor: carbohidratii, lipidele si proteinele. Vitaminele si mineralele nu furnizeaza calorii, dar sunt indispensabile in procesul metabolic.

  Carbohidratii si momentul administrarii acestora

 Carbohidratii reprezinta principala si prima sursa de energie folosita in timpul antrenamentului. Proteinele sint folosite pe post de carburant doar in cazul in care rezervele de glucide si lipide sunt insuficiente, cum se intampla in antrenamentele prelungite, de mare intensitate, cand organismul gaseste o ultima sursa de energie (proteinele). Aceasta apare cand deficitul caloric se prelungeste timp indelungat, pe o perioada de cateva luni de zile, situatie de nedorit la sportivi.
Subliniem faptul ca in procesul de catabolism, furnizarea caloriilor nu este reprezentata prin modelul “tot sau nimic”, adica organismul intotdeauna o sa foloseasca o combinatie de hidrocarbonati si lipide, si doar intensitatea efortului este cea care dicteaza care este sursa dominanta de combustibil. La intensitate mare, carbohidratii sunt sursa principala de energie. La intensitate de 50% din efortul maxim, carbohidratii si lipidele contribuie in mod aproximativ egal la producerea de energie.

  In timpul antrenamentului, organismul este foarte sensibil la variatiile insulinei, care are rolul de a indeparta glucidele din sange si a forma depozite de glicogen, folosit apoi in efortul intens. De aceea prima grija a sportivului este aceea de a reface aceste depozite de glicogen foarte rapid inainte de inceperea unui nou antrenament, astfel incat intrarea intr-o noua competitie (sau antrenament intens) sa fie insotita de rezerve de glicogen la cel mai inalt nivel.

  In general este recomandat ca cei care practica inotul sa aiba un aport de hidrocarbonati de 6-10 grame/kg corp (9-10 g/kg corp la cei care se antreneaza mai mult de 2 ore/zi, pentru a preveni depletia rezervelor de glucide). Aceasta cantitate trebuie sa furnizeze in jur de 60% din totalul caloriilor zilnice.

 Principalele surse de unde sportivul poate lua necesarul de carbohidrati :cereale, legume, fructe, lactate, paste, etc.

Repartizarea cantitatilor de carbohidrati in zilele de antrenament:

• Se administreaza obligatoriu un suc natural de fructe inainte de antrenamentul de dimineata;
• Se iau mese mici si dese (gustari) care contin carbohidrati, pe parcursul intregii zile (numarul meselor si programul alimentar sunt stabilite de catre medicul sportiv);
• In timpul antrenamentului se foloseste o bautura cu 6-10% carbohidrati (tip Gatorade, de ex.); daca durata acestuia este peste 90 minute, la fiecare 15-20 minute se iau cateva inghitituri;
• In primele 30 minute dupa efort se ia obligatoriu o gustare formata din carbohidrati si proteine, cu scop de refacere a glicogenului si reparare a tesutului muscular;
• In primele 2 ore dupa antrenament sportivul trebuie sa beneficieze de o masa consistenta, glicoproteica, cu rol major in asigurarea refacerii;
• Lipidele nu se recomanda a fi folosite in gustarile ce preced efortul.

  Un aport de 1,5 g carbohidrati/kg corp in primele 30 minute postefort, repetat la fiecare 2 ore in urmatoarele 4-6 ore, asigura refacerea depozitelor de glicogen.

  Este important de retinut faptul ca alimentele ingerate cu 3-4 zile inainte de competitie ajuta la stabilirea nivelulului de glicogen muscular. Acest nivel nu poate fi crescut cu cateva ore inainte de competitie. Alimentele administrate inainte de competitie au doar rolul de a mentine nivelul glucozei sanguine la inceputul intrecerii, si de a ameliora anduranta.

Lichidele:

• La fiecare 500 grame greutate pierdute in urma efortului(sportivul se cantareste inainte si dupa antrenament), se consuma aproximativ 400 ml lichid;
• Nu se consuma produse carbogazoase, ele produc flatulenta si impiedica absorbtia lichidelor;
• Nu se folosesc bauturi cu cafeina, deoarece este diuretica si stimuleaza pierderea de lichide;
• Sucurile naturale din fructe sint preferabile celor sintetice, deoarece nu contin zahar, coloranti si conservanti.
• Bauturile sportive eficiente contin 6-10% carbohidrati.

  Proteinele alimentare

 Necesarul proteic la inotatori este de 1,4-1,8 grame/kg corp, reprezentand 12 -15% din totalul caloriilor.

  Pricipalele surse sunt: cerealele, ouale, laptele si lactatele, carnea. Nu exista nici o evidenta a faptului ca o ingestie mai mare de proteine conduce la cresterea performantei inotatorilor.Excesul de proteine, dimpotriva, conduce la pierderi de Ca, Zn si Mg printr-un consum excesiv de P (continut in carne), la incarcarea organismului cu toxine si la cresterea aciditatii sangelui, cu efect nefavorabil asupra articulatiilor si vaselor de sange.

 Valoarea nutritionala a unei proteine e determinata de cantitatea de aminoacizi pe care-i contine. In constructia tisulara, organismul are nevoie de aminoacizi esentiali. Daca primeste o cantitate insuficienta dintr-un anumit aminoacid, el nu va realiza sintetiza pana ce nu va dispune de lantul respectiv de aminoacid pentru asamblarea moleculei de proteina.

 Cea mai mare necesitate a organismului este energia constanta. Daca primele surse de energie mobilizate (carbohidratii si lipidele) nu pot furniza energia necesara corpului, acesta va converti proteinele in energie, situatie de nedorit in cazul performerului.

 Este foarte greu ca o dieta sa furnizeze toti cei 22 de aminoacizi, de aceea sportivul recurge frecvent la suplimente alimentare; este preferabil sa ceara sfatul medicului sportiv, pentru a-i prescrie produse testate si avizate, fara urme de agenti dopanti. Desigur ca principala sursa de proteine trebuie sa ramana alimentele, si trebuie insistat in acest sens ca specialistul (medicul de lot sau de la club) sa includa in dieta alimente care sa furnizeze:

• arginina: pentru protectia vaselor de sange prin oxidul nitric;
• fenilalanina : pentru controlul durerii si metabolismul neuronal ;
• tirozina: pentru functia tiroidiana si corticosuprarenaliana;
• triptofan: pentru serotonina si relaxare;
• valina: pentru celulele sanguine;
• metionina: pentru functia hepatica si oxigenare;
• treonina: pentru implicarea in reglarea hormonala si producerea de energie;
• histidina: pentru efectele antialergice si antiinflamatoare;
• leucina si isoleucina: implicate in controlul starii emotionale;
• cisteina: implicata in functia renala.

  Grasimile alimentare

  Grasimile au un rol destul de important, prin faptul ca furnizeaza energie, vitamine liposolubile si acizi grasi esentiali. Nu trebuie sa existe o restrictie severa a grasimilor, deoarece nu s-a demonstrat diferenta de performanta in cazul sportivilor ce foloseau diete in care lipidele furnizau 15% din totalul caloriilor, fata de dietele in care acestea furnizau 20-25% din calorii.

 Se recomanda ca la sportivul inotator, lipidele sa furnizeze 20-25% din totalul caloriilor.

  De exemplu, la un inotator care necesita un aport zilnic total de 3500kcal (numarul necesar de calorii este recomandat de catre medicul sportiv, pentru fiecare sportiv in parte), aproximativ 700-875kcal sa provina din lipide (78-97 grame lipide/zi).

  Trebuie sa insistam aici pe importanta de exceptie a acizilor grasi esentiali de tip omega 3, din ale caror efecte enumeram doar o parte: antiinflamator (sint cei mai puternici antiinflamatori naturali), antidepresiv, antitumoral, imunostimulator, reglator al valorilor tensionale si glicemiei, protectia peretelui intern al vaselor de sange, antiagregant, scaderea trigliceridelor, mentinerea permeabilitatii membranelor celulare, producere de steroizi si reglarea sintezei hormonale, reglarea transmiterii impulsului nervos, refacerea mielinei, etc.

 Vitaminele si mineralele

Mineralele prezinta un rol mult mai important, deoarece ele intervin in buna functionare a enzimelor. Ambele insa sint indispensabile sportivului, iar sursa trebuie sa fie naturala, deoarece in aceste surse complexe, care sunt fructele si legumele, exista o serie intreaga de fitonutrienti, dintre care amintim:

• Flavonoizii:

  Principalul motiv pentru care sunt recomandati la sportivi, este rolul lor puternic antioxidant. In timpul reactiilor care produc energie pe baza de oxigen se formeaza radicali liberi, adica molecule sau atomi care contin unul sau mai multi electroni nepereche. Aceste molecule intra in reactie cu o molecula vecina stabila, careia ii smulg un atom sau un electron, astfel ca si aceasta din urma devine un radical liber si intretine o reactie in lant care se propaga foarte usor si care reprezinta reactia de oxidare. Oxidarea afecteaza membranele celulare, care sint in principal lipidice, astfel ca celulele nu-si mai pot indeplini rolul de protectie si de comunicare intre mediul intra-si extracelular. Radicalii liberi pot afecta si membranele mitocondriale, chiar si nucleul , informatia genetica, si sunt raspunzatori de bolile degenerative, de multe afectiuni inflamatorii si patologii acute.

  Flavonoizii reprezinta o mare familie de substante fotochimice, fiind identificate pana in prezent cca 4000 de flavonoide diferite; ele fac parte din categoria polifenolilor si sunt de fapt pigmentii ce stau la originea tuturor nuantelor aprinse de albastru, violet si verde, ca si de galben, portocaliu si rosu care nu apartin carotenoizilor.

  Prin puterea lor antioxidanta ei au rol de protectie asupra componentelor hidrosolubile (fluidele corporale, sange).

  Din aceste motive insistam ca sportivii care folosesc produse pentru sustinerea efortului (sau refacere) sa consume vitamine si minerale naturale (nu de sinteza -farmaceutice), asa cum sunt ele extrase din fructe si legume, deoarece beneficiaza de actiunea acestor componente care fie au un efect strict individualizat, fie potenteaza efectul vitaminei: de exemplu vitamina C naturala, care contine bineinteles si flavonoizi, este cu 50% mai eficienta decat vitamina C sintetica, acidul ascorbic.   Formula optima o reprezinta tabletele de vitamina C retard, forma naturala, cu eliberare constanta si prelungita (6 ore).

  Sub forma de alimente, flavonoizii se gasesc in: citrice (flavononi), fructe de padure, afine, coacaze, zmeura, mure, struguri, sfecla, ceapa rosie (antocianina), mere, pere, cirese, ceai verde (catechina), varza verde, patrunjel, fasole, vinete, andive (flavonoli), mure, capsuni, fragi, nuci (acid elagic).

• Carotenoizii:

  Sunt pigmentii galbeni, rosii si verzi prezenti in anumite varietati de legume si fructe; ei au rolul de a proteja componentele liposolubile ale celulei.

  Beta-carotenul este cel mai cunoscut, insa el este doar unul din membrii marii familii ce include cca 600 de componente (alfa, gama, zeta-caroten, licopen, luteina, zeaxantina, beta-criptoxantina, etc).
Pe langa efectul lor antioxidant, carotenoizii sunt recomandati la sportivi pentru efectul lor imunostimulator.
Surse alimentare bogate in carotenoizi:caise, mango, morcovi, ardei, piersici, grau, varza, struguri, rosii, legume cu foaie verde, spanac.

• Cruciferele:

      Sunt recomandate la sportivi pentru puterea lor de neutralizare a toxinelor.

  Ele previn activarea toxinelor si mutagenelor, avand rol imunostimulator; si-au dovedit de asemenea eficienta in mentinerea echilibrului hormonal.

        Surse alimentare de crucifere: broccoli, varza, conopida, ridichi, gulii.

   Preparatele naturale pentru sportivi (recomandate doar de medicul sportiv) sunt special create din surse complexe, tocmai din acest motiv,al necesarului de nutrienti proveniti din surse variate (de exmplu, o cutie de carotenoizi este echivalenta cu capacitatea antioxidanta a 120 kg de fructe); consideram acest lucru ca fiind de un real ajutor in sustinerea performantei, deoarece este intr-adevar dificil ca un sportiv sa includa in meniul sau zilnic 15-20 tipuri de fructe si legume diferite, pentru a asigura diversitatea de fitonutrienti. 

 

Dr Carmen (Gradinaru) Caragata

medic primar Medicina Sportiva

Înot pentru copiii cu nevoi speciale

Mara, exercitii de coordonare

Sunt marginalizaţi sau, mai rău, ignoraţi. Aceşti copii cu nevoi speciale (cu dizabilităţi, de orice fel) au nevoie de mişcare, de sport, iar terapia în apă poate face lucruri minunate pentru evoluţia lor viitoare, atat din punct de vedere fizic, cat si psihic si comportamental. De câte ori am ocazia, recomand părinţilor care au copii speciali să apeleze la un sport adaptat. Este drept că, în România, noţiunea de sport adaptat este foarte puţin cunoscută, cu atât mai puţin aplicată. Am încercat şi voi încerca în continuare să-i conving pe părinţii copiilor speciali că apa, înotul, activităţile acvatice adaptate, în general, aduc numai beneficii micuţilor lor. Nu ştiu în ce măsură voi reuşi, dar merită încercat.
O antrenoare din America a găsit o metodă eficientă de a-i face pe copiii cu autism, cu fobie de apă să înoate, ca să nu mai vorbim de cei care suferă de anumite tulburări de comportament, de nevăzători sau cei cu dizabilităţi intelectuale. Cum spuneam acum ceva vreme, înotul este pentru toată lumea...
Iată ce pot face activităţile acvatice adaptate pentru un copil cu nevoi speciale:
1. îmbunătăţeşte respiraţia - o bună respiraţie sub apă duce la un mai bun control al acesteia, la un aport mai mare de oxigen spre toate organele, deci la o îmbunătăţire evidentă a funcţiilor acestora;
2. tonifică musculatura;
3. creşte rezistenţa organismului la diferite boli;
4. în plan psihologic, creşte stima de sine a copilului, dar şi abilităţile sale de socializare.
În cele din urmă, activităţile acvatice adaptate pot reprezenta o variantă educativă de petrecere a timpului liber, de recreeere, de relaxare. Aşa că, nu ezitaţi să oferiţi copilului special, pe lângă programul terapeutic zilnic, şi porţia esenţială de sport adaptat.

Poveste de Crăciun cu centrală cumpărată de la Dedeman Agigea, ne service-ată la Pecef Tehnica Ploiești, produsă în Serbia

Îmi propusesem ca săptămâna de dinainte de Crăciun să fiu un pic zen, să am mai multe gânduri pozitive  despre oameni și fapte, fără să-mi propun un țel înalt de a face fapte bune, acesta fiind un lucru destul de greu în condițiile în care zilnicul nostru se petrece pe repede înainte. A fost doar un gînd căci de vineri, minunata zi de 16 decembrie, a anului de grație 2016, a începutul supliciul. Centrala pe peleți care slujește bazinul nostru de înot (da, ăla din Tuzla, pe care ne-am spetit de vreo 3 ani să-l punem pe picioare) a cedat.

Capitolul I, în care aflăm că s-a schimbat service-ul

Ca niște români prevăzători, aveam la îndemână numărul de telefon al meseriașului care o instalase. Și sunăm... O dată, de două ori, a treia oară a fost cu succes, însă, surpriză! Omul nostru refuză să ne ajute pentru că firma lui nu mai are contract de furnizare servicii cu Dedeman, vânzătorul centralei noastre. Ok, nu-i bai, îmi zic. Cu siguranță ne vor oferi un alt nene meseriaș să rezolve problema, centrala fiind în garanție, piesă rară de vreo 160 și ceva de mii de lei. Și sunăm la Dedeman...

Capitolul II, moda lui Call Center

La un Call Center Dedeman. Răspunde o domniță, cere detalii despre cum arată, cum se învârte, ce mai face centrala noastră. Adică așa..., conversație de salon și ne trimite la un alt, ați ghicit!, Call Center al firmei de service. Grăbiți să rezolvăm problema, sunăm si ....sunăm și nimic. Deja era vineri după amiază și situația căpăta accente ușor tragice pentru că afară se anunța să fie ceva mai frig ca în zilele de dinainte. Mai încercăm să sunăm, ba de pe un telefon, ba de pe un altul și nimic: Agenții erau ocupați cu toții! În timpul ăsta intrarăm și la treabă în bazin că doar cu asta ne ocupăm, de fapt...

Terminăm treaba spre seară. Să tot fi fost un 20.30... așa încheiem noi activitatea zilnică. Ce să vezi! Call Center-ul terminase programul. Nu-i așa grav, îmi zic, din nou. Rezistăm până a doua zi, dar să văd și eu cine este firma de service că poate ajung la vreun șef de service mai repede decât prin call center.Șoc și groază! Firma Pecef Tehnica, cea care a încheiat contract de service cu Dedeman, este din Ploiești Prahova. Intru puțin în panică... Cum va reuși o firmă din Prahova să-mi rezolve repede și bine problema cu centrala, aceasta fiind instalată la un subsol al bazinului de înot în Tuzla, Constanța?!

Capitolul III, week-end de avarie

Sâmbătă dimineață sunăm, din nou, la call center Pecef Tehnica. Răspunsul: Societatea noastră este în afara programului. Cu alte cuvinte, în week-end, doar proștii muncește, vorba lui Vio (prietenii știu), eu și bărbati-miu și mulți alții aflându-ne printre ei.

Și iaca așa, cu diverse artificii tehnice, am fost nevoiți să ne desfășurăm activitatea sâmbătă și duminică, încălzind, ba apa, ba vestiarele, ba aerul, pe rând. Consum mare de curent, cheltuielile cresc văzând cu ochii, doar temperaturile de afară scad. Cu chiu, cu vai, trecem și de week-end, cu speranța că luni, la prima oră, se va rezolva problema.

Capitolul IV, în care aflu că persoana juridică nu-i un consumator

Luni. Ora 8.00. Sunăm la Call Center Pecef Tehnica Ploiești. Oamenii dăștepți încep programul la orele 9.00, nu-i așa? Am aflat și eu luni de dimineață.

Luni. Ora 9.00. Sunăm la Call Center Ploiești. Toți agenții sunt ocupați. Trebuie să așteptăm să ne fie preluată și înregistrata cererea. Și așteptăm...Ora 10.00. Toți agenții sunt ocupați.Trebuie să așteptăm să ne fie preluată și înregistrata cererea. Și așteptăm..Ora 11.00. Toți agenții sunt ocupați.Trebuie să așteptăm să ne fie preluată și înregistrata cererea. Pe la ora 11.30 mi-a sărit țandăra. Caut cu disperare și găsesc, în cele din urmă, ( Slavă Cerului că mai am încă skill-uri de jurnalist), o altă modalitate de a lua legătura cu cineva de la Pecef tehnica. Găsesc numărul secretariatului. Răspunde. Expun problema, duduia promite că mă sună cineva în 10 minute. Mă sună Call Center-ul după fix 10 minute! Alelulia! O să fie bine! Aiurea... Domnișoara cere date de pe factură, nume, povestea centralei cu peleți, ce face, cum o mai duce, etc. Promite că revine imediat ce are un răspuns. Nici un semn toată ziua. Tăcere mormântală, frig afară, condens mare în bazin, multe înjurături la gura cuiva, gânduri negre în capul meu. Nu vă gândiți că am stat cu mâinile în sân. Am adus vreo 2-3 specialiști să-și dea cu părerea. Le-am plătit drumul și consultația. Eram gata să renunț la garanție, dacă aveau o soluție. Din păcate, nimeni nu părea să știe despre ce este vorba, cu siguranță.

Spre seară, tot pe la 20.30, când termin treaba, mă interesez despre drepturile consumatorului, gândindu-mă că poate rezolv mai repede problema cu ajutorul lor. Aflu că persoana juridică Nu este reprezentată de Autoritatea pentru Protecția Consumatorilor. Persoanele juridice își rezolvă problemele de genul acesta în instanță, cu avocat, cheltuieli, nervi, etc. Adică nimic repede și eficient. Mă enervez și mai și. Trimit emailuri, mesaje pe toate canalele posibile, cu sesizari si nervi la direcțiunea Dedeman, la Pecef și la producătorul centralei, firma Alfa Plam din Serbia. M-am războit prin adrese cu toată lumea.

Capitolul V, în care aflăm ce bubă are centrala

Primul care a răspuns a fost, incredibil, dar adevărat, producătorul sârb. De pe mesajele pe facebook, am coborât pe email și apoi la telefon. Am trimis filmulețe cu ce nu face centrala, emailuri cu explicații de ce apelez eu, clientul, direct la producător, în loc să mă rezolve service-ul sau vânzătorul. Fac pe meșterul și verific cum îmi zice inginerul sârb diverse comenzi ale centralei. Setez și resetez centrala și nimic... Sârbii fac consiliu și mă sună după vreo 10 minute. Cică e placa de vină și să mă duc să o ridic de la Dedeman că ei au trimis vreo 3-4 în țară pentru modelul ăsta. Ba îmi trimit și numele, numărul de telefon al persoanei de contact pe care o aveau ei la Dedeman. Drăguț, nu? Am uitat să vă spun că și ei au reacționat când le-am comunicat că nu am eu prea multă putere, dar mă pricep de minune să fac anti-reclamă unui produs....

În cursul zilei de marți, adică la cinci zile, primesc și o reacție de la cineva mai sus de șeful de raion din Dedeman, care promite să rezolve cu service-ul. Și-a dat silința până la ora 16.00, când i s-a terminat și lui programul, dar și șefului lui, probabil. Rezultatul a fost egal cu zero.

În timpul ăsta cumpăr pe repede-înainte o centrală electrică second hand pentru a putea să păstrăm situația sub control în bazin. Constatăm că nu face față, evident. Adică alți bani aruncați pe fereastră și imposibilitatea de a putea să ne desfășurăm activitatea.

Miercuri dimineața, luăm taurul de coarne și ne înființăm la Dedeman să vedem dacă au sau nu placă pe stoc. Evident, că abia după câteva replici tăioase și alți nervi, aflăm că trebuie să facem comanda plăcii prin același Pecef Tehnica, de la care nu am primit niciun răspuns până în momentul de față.

Povestea nu are sfârșit, nu are concluzie. Este aproape joi, la doar trei zile de Crăciun, iar noi trăim de la o oră la alta sentimente amestecate de furie, nervozitate, frustrare. Ionut a alergat 4 kilometri să nu-i plesnească un vas de sânge în creier, iar eu m-am apucat să scriu....Am muncit trei ani, cu propriile noastre mâni, iar zilele astea ne uităm neputincioși cum se deterioreaza lucrurile în care noi am investit bani, dar mai ales suflet și timp.

Lecții despre fericire pe sub apă

Introducere

Mi-am dorit întotdeauna să scriu. Și am început cu ce era mai greu – poezia. Și m-am oprit. Am continuat cu proza scurtă, câteva nuvele, ba chiar am început și un roman adolescentin. Iar dacă o să caut bine prin maculatura strânsă, sigur găsesc o piesă de teatru neterminată. Apoi m-am oprit – mi-era teamă de critică, a mea, a celor din jur. La prima facultate am scris, din nou. De data asta cursuri, eseuri, lucrări, referate, teze. Și iar m-am oprit. Tot de teamă. De data asta, era frica de neoriginalitate. Apoi m-am apucat să scriu, din nou, de data asta la ziar:  articole, reportaje, sondaje de opinie, chiar și editoriale. Am continuat asa aproape 15 ani . Și iarăși m-am oprit. Motivul este lesne de ghicit: teama de fi căzut în rutină, frica de mediocritate, de șablon. De trei ani n-am mai scris, deși dorul mă încearcă mereu. Asta îmi place să fac, dar găsesc mereu o scuză care să mă țină departe de ceea ce-mi face plăcere, de ceea ce sunt eu cu adevărat.

Este ciudat cum căutăm o viață întreagă să facem ceea ce ne place și ajungem într-un final să facem ceea ce trebuie. Învățați-vă copiii să fie ceea ce vor ei să fie, nu ceea ce vreți voi. Să facă ceea ce le place lor, nu ceea ce vă place vouă doar pentru că așa trebuie. Să renunțe la teama de a fi judecați că nu fac ceea ce trebuie. Faceți voi, adulții, la rândul vostru ceea ce vă face plăcere și satisfacțiile vor fi infinite. M-am redescoperit în ceea ce fac acum. Mulți nu au habar ce fericită mă simt când un copil de doar 4 ani care plângea că îi este frică să intre în apă și cu care m-am luptat o lună, șapte, nouă, un an, doi ani, zice, într-o zi: “Pot să respir singur sub apă”, „Pot să merg singur”, „Uite cât de rapid sunt!”. Satisfacția muncii pe care o fac acum este e normași singura treaptă mai sus de această satisfacție este să scriu despre asta. Am amânat momentul trei ani. Am adunat în cap și pe mici agende mii de experiențe prin care am trecut cu copiii. Unii au venit și au plecat. Alții au rămas. Cei mai mulți s-au întors, iar eu m-am bucurat mai mult decât ei pentru că m-au preferat pe mine. Nu pentru că am fost marea profesoară de înot și i-am dus pe culmile performanței sau pentru că și-au însușit cele mai tainice mistere ale matematicii, fizicii sau filosofiei, ci pentru că au avut cândva, alături de mine, satisfacția unui lucru care le place.

Dragi antrenori, dragi profesori, medici, oameni de serviciu, ziariști etc, dacă vă treziți dimineața și gândul că mergeți la muncă vă doare, este clar: „Nu vă place ceea ce faceți!”. Dar nu este prea târziu să renunțați. Făceți-o cât mai aveți timp, până nu este prea târziu. Vă rog eu, renunțați la ceea ce faceți dacă nu aveți nicio satisfacție, veți fi mult mai fericiți! Prima lecție de fericire am prins-o destul de târziu – de la Vio, care zâmbește acum acolo, sus, unde este el. Iar cei care-l cunosc vor fi de acord cu mine că Vio se pricepea la chestiile astea. Următoarele le-am prins din zbor de la copiii mei si de la copiii altora, deși, de multe ori, părinții lor nici nu-și dădeau seama. Voi continua să iau lecțiile astea și să scriu despre ele. Pentru că asta îmi place să fac.

Prima lecție. O să încep aleatoriu cu prima lecție care îmi vine în minte la ora asta.

Diana, o fetiță de doar 4 ani, atunci când ne-am întâlnit (sper ca mama ei, care sigur își va recunoaște copilul în povestirea mea, pentru că este unul dintre părinții atenți la lecțiile de fericire pe care ni le predau copiii, să nu se supere pe mine). Așadar, Diana făcuse balet (da, ați citit bine, balet, la o vârstă așa de fragedă) pentru că îi plăcea dansul. Venise să învețe să înoate ca Mica Sirenă. Nu știa nimic despre apă, era ca o scândurică de țeapănă, dar foarte receptivă la ceea ce i se spunea. Ne-am jucat împreună câteva săptămâni, până când Diana a reușit singură să facă pluta, să înoate câțiva metri, dar mai ales să se scufunde. Și după ce a exersat scufundările luni întregi, de nu mai reușeam să o învăț nimic altceva, s-a hotărât că îi place mai mult să citească și să meargă la teatru. Lecția ei pentru mine se încheiase. A revenit de câteva ori, dar doar ca să se scufunde și apoi s-a întors la plăcerile ei: cititul, dansul și câte altele.

Lecția numărul 2 va urma.

Sportivii nu au nevoie de acte de caritate!

Ma straduiesc de ceva vreme sa scriu despre goana noastra nebuna spre marea performanta pe care si-o doreste Vlad, insa mereu apare cate ceva sa ma traga inapoi. M-a convins, intr-un mod cu totul ciudat, atitudinea unui reporter (culmea!) de televiziune. De fiecare data cand lumea vorbeste despre Vlad si ii admira munca si rezultatele ma incearca un soi de stanjeneala, ca si pe el de altfel. Ca sa nu spun de cazurile cand primeste aprecieri de la oameni care au avut rezultate deosebite in inot, cum este Razvan Florea sau Camelia Potec sau mai stiu eu cine..

Si deunazi, prietenul de pe FB al unui bun prieten de-al nostru, animat de cele mai bune intentii in ceea ce-l priveste pe Vlad, ii transmite acestuia ca o anume institutie de presa din Romania nu face “actiuni de caritate”, ci este o televiziune serioasa de stiri. “UpS!”,ma gandesc eu. Am cerut eu bani sau alte foloase material? Nu am cerut nici macar un reportaj despre copilul meu. Ele au venit la initiative altor oameni din presa. Ca rezultatele unui copil de 11 ani la un concurs international de inot nu ti se par a fi interesante pentru o stire pot intelege (am lucrat in presa si stiu ca nu depinde de reporter in totalitate acest aspect), dar sa crezi ca acest copil sau parintii, prietenii lui vor bani (banuiesc ca intra la categoria sponsorizare,nu?) este deja prea mult.

N-am cerut in viata mea vreun ban pe spinarea copilului meu. Mici macar nu m-am gandit la asa ceva. Il voi sustine financiar atata vreme cat voi putea, voi face sacrificii pentru ca si el face pentru sportul acesta,iar cand vom fi in vreun impas, voi gasi, cu siguranta o solutie alternativa, dar in niciun caznu voi apela la o institutie de presa pentru a ma “sponsoriza”. Am fost crescuta sa ma descurc singura in orice situatie, sa ma bazez pe mine, in primul rand, pe munca mea si pe familia mea, iar eu incerc sa le transmit si copiilor mei acelasi lucru pentru ca mi se pare o atitudine sanatoasa din toate punctele de vedere.

In ultima veme diverse personae m-au tot intrebat de ce are nevoie Vlad sa continue in sport. Primul gand a fost – “Sanatate”. In sportul de performanta, corpul si psihicul se erodeaza, daca nu le ingrijesti corespunzator. Sportivii mari pot confirma, sunt sigura de asta.De aceea Vlad are nevoie de masaj de recuperare, gimnastica recuperatorie, alimentatie corespunzatoare sanatoasa, sedinte de psihoterapie, etc.

Urmeaza gandul 2 – “bazin de 50 m”. Constanta l-a avut. Acum este sala de evenimente. Mai are unul, neomologat pentru ca-I lipsesc cativa centimetri. Nu te poti apropia de el pentru ca apartine Marinei Miltare, adica viitorii marinari se antreneaza acolo.Si asta cred ca spune multe. Concluziile le trageti voi.

Gandul 3 – “un sistem de invatamant adecvat”. Nici nu va inchipuiti cat muncesc la scoala si pentru scoala unii sportivi (ca sunt unii care nu dau doi bani). Vlad isi face temele jumatate acasa, jumatate la bazin. In total, aproximativ 2-3 ore de lucru individual in fiecare zi. Are rezultate bune si foarte bune la scoala, dar oricand ar mai inota vreo 50 de bazine decat sa mai faca ceva suplimentar la matematica sau sa citeasca vreo carte. Nu-i in regula treaba asta, ma gandesc eu. Scoala a pierdut meciul asta.

Gandul numarul 4 – “sistem de premiere” adecvat pentru sportivii valorosi. Este rusinos pentru statul roman si autoritatile locale, ca sa nu spun jenant si revoltator, sa premiezi cei mai buni sportivi ai tai, la un Campionat National, cu o medalie sau cu o diploma. Si asta se intampla de ani de zile,de dinainte de Revolutie cred. Scuza Federatiei, cel putin la inot, este “nu sunt fonduri suficiente”. Copiilor nu le trebie mult sa fie fericiti. Pe ei ii bucura lucrurile simple: un tricou cu numele lor si denumirea concursului la care au participat, o cupa mare, pe masura eforturilor, un pix pe care sa scrie “Esti invingator!”, etc. In Romania, doar unele cluburi private (cele mari) au inceput sa mai schimbe lucrurile din punctul acesta de vedere, in rest totul merge ca acum o suta de ani, poate si mai rau.

Gandul numarul 5, ultimul, dar nu cel de pe urma, - “colegi pe masura lui”. In inot ai nevoie de competitie, de colegi ambitiosi, muncitori, care sa traga langa umarul tau, sa-ti sufle in ceafa, sa-ti fie adversari, dar si prieteni. Din pacate, nu multi copii si parinti sunt dispusi sa faca sacrificii pentru sport, iar Vlad sufera de fiecare data cand la unele antrenamente se vede singur in bazin sau cand la antrenamentul de dimineata lipseste vreunul dintre cei multi – 4 (!) la apel. Sufera din punct de vedere emotional, dar si ca sportiv. Are de pierdut. La concursuri este altceva. Are mereu concurenta si asta este bine. Sunt copii buni si muncitori cei cu care concureaza el si asta il motiveaza. Nu le cunosc povestile, insa sper sa performeze in sport vreme indelungata pentru ca astfel imi vor ajuta copilul si Vlad pe ei.

Sunt multe lucruri nespuse despre viata de inceput a unui sportiv, dar cert este ca el nu are nevoie de actiuni de caritate, ci de conditii normale de viata si educatie (vedeti ca nu zic speciale deoarece consider ca in fiecare copil exista potential pentru performanta, fie ca este in sport, stiinta sau arte) Ar trebui sa le acordam sanse egale tuturor ca sa avem mai multi spportivi ca Simona Halep si Razvan Florea,  mai multi matematicieni care sa castige concursuri internationale la NASA sau filosofi sau artisti de renume!